cum se joacă fetița
în lumea cuvintelor
stie doar mama si poetul
zugrăvit la intrare
mă cerți că însir truisme
ca un cântec al cărui ecou
învie în fiecare an
o fantomă ce bântuie
rugăciunea celui flămând
să rabd ocara unui loc de veci
un zâmbet rătăcitor
cutreieră aleea
cimitirului o clipă
chiar si poemul în straie de proză
crede în nimicnicia lui
ca si mama
privindu-mă de la fereastră
vede în mine
binecuvântarea blestemului
o usă deschisă
cu trupul unui copil împuscat
în zi de sărbătoare
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.