Degete colorate zac în simțiri,
Ciudate.
Mușcate de liniști palide-n tablou,
Ecou.
Mică e lumea ce-mi pare idee,
De gol.
Sonorul e dus, cumva...
Spre apus.
Sedus e divinul cândva
Un prezent
Dement în veci sătul de măcel
Fără verb
Și contest eu ființa ciudată,
Morocănoasă-n idei
Un fel de paloare
Așternută în goluri de trei.
Cântul din urmă
E strigăt de ajuns,
Aduceri aminte în imagini,
Răpus.
vezi mai multe poezii de: Tavia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Semn de trecere plăcută :)
Te mai aștept, Tavia!
Adina Speranta
luni, 08 noiembrie 2021