Tu te ridici şi te întorci spre uşă
iar umbra mea parcă îţi cade la picioare,
sub mersul tău e fum şi e cenuşă
şi deodată plouă mult în depărtare
Nu te mai văd dar te aud cum pleci,
pe trotuare vechi te pierzi în amintire,
un felinar se stinge când tu treci,
iar umbra ta e prea opacă şi subţire
Prin burgul demodat ai dispărut
şi umbra ta se pierde într-un trist halou
când umbra mea te strigă abătut
te regăsesc printre ovale de ecou
vezi mai multe poezii de: Ursu Marian Florentin