Corbul - Edgar Allan Poe
Adăugat de: advas

Când în miez de noapte neagră cugetam lipsit de vlagă
La uitate înțelesuri dintr-un tom bizar, ciudat –
Cum stam, ațipind aproape, sunet blând veni din noapte,
Cineva părea că bate, bate-n ușă delicat
„E vreun călător”, șoptit-am, „bate-n ușă delicat -
Doar atât, atât de fapt”.


Ah, disting printre tenebre, era un cumplit Decembre;
Pe podea schițau tăciunii spectrul lor înfricoșat.
Mult doream să vină zorii;- leac zadarnic disperării
Pentru pierderea Lenorei, în cărți vechi am căutat –
Pentru-a mea Lenore, un nume de la îngeri căpătat –
Nume-aici în van chemat.


Însă tristul de mătase freamăt al perdelei trase
Mă speriase cu fantasme ne-ncercate vreodat’;
Să-i dau inimii-alinare, murmuram fără-ncetare
„E vreun călător cel care bate-n ușă repetat -
Călător ce-n fapt de seara bate-n ușă repetat; -
Asta e, atât de fapt.


Brusc, cu inima-ntărită, nemaiezitând o clipă,
„Domnule”, am spus, „sau Doamnă, eu implor să fiu iertat;
Fapt e c-ațipisem parcă și-așa slab băteați în poartă,
Cu-așa mână delicată ușa o ați încercat,
Că de-abia v-am auzit”– am deschis apoi de-ndat’;-
Beznă doar, atât de fapt.


Cercetând în noapte-adâncă, stam mirat, cu teamă încă,
Visând vise nevisate de vreun muritor vreodat’;
Liniștea era totală, niciun sunet dinafară,
Doar „Lenore?”, șoptire clară, fu cuvântul pronunțat
Asta-am spus, „Lenore!” ecoul înapoi a murmurat –
Cam atât, atât de fapt.


Revenind în casă-n fine, sufletul arzând în mine,
Auzii din nou că bate, mai puternic de-astădat’.
„Sigur”, spus-am, „sigur este doar ceva pe la ferestre;
Ia să văd ,atunci, ce este și misteru-i deslegat –
Inima de-i liniștită tot misteru-am deslegat –
Vântu-i doar, atât de fapt”.


Am deschis oblonu-n fine, când c-o amplă fâlfâire,
Un magnific Corb pătrunse, dintr-un timp de mult uitat;
N-arătă nicio sfială; fără pic de șovăială,
C-o privire imperială, sus la ușă s-a postat-
Chiar pe bustul calmei Pallas, sus la ușă s-a postat –
Doar atât, s-a așezat.


Neagra pasăre în suflet inducându-mi trist un zâmbet
Prin alura lui severă și penaju-nfumurat,
„Deși creasta-ți e golașă”, i-am spus, „deși făr-o fire lașă,
Corb bătrân, grotesc din fașă, dintr-al nopții țărm iscat
Spune-mi numele tău nobil, dintr-al nopții țărm iscat!”
Zise Corbul: „ Niciodat’ ”


M-am mirat s-aud o cioară spunând vorbă-atât de clară,
Deși oarecum răspunsul prea puține-a relevat;
Căci n-a fost dat să primească vreo ființă omenească
Pân-atunci, la ea acasă, sus la ușă cocoțat
Corb sau fiară pe-o sculptură sus la ușa cocoțat
Cu-așa nume : „ Niciodat’ ”


Însă Corbul , singuratic pe-acel bust, vorbea sporadic
Doar acest cuvânt de care sufletu-i părea marcat.
N-a mai spus vreo vorbă vană, - n-a mișcat măcar o pană-
Până ce-am spus eu cu teamă „ Toți plecară altădat’
Va pleca și el întocmai ca Speranțele-altădat’ “
Dar el zise : „ Niciodat’ ”


Fulgerat de vorba spusă, de-atât înțeles pătrunsă,
„ Negreșit”, am zis, „repetă un cuvânt deja-nvățat
De la vreun stăpân sihastru, urmărit de vreun Dezastru
Încât cântecu-i măiastru la atât s-a rezumat –
Încât bocetul Speranței la atât s-a rezumat:
‘Niciodată- niciodat’ ”


Însă negrul Corb în suflet inducându-mi trist un zâmbet,
Am împins un scaun moale-n fața păsării deodat’;
Apoi, cufundat în perne, începui pe loc a cerne
Gând de gând ,gândind alene la ce corbul de-altădat’
La ce groaznicul, urâtul, tristul corb de altădat’
Vrea, când spune „Niciodat”.


Astfel stam, ghicind întruna, vorbă însă n-am spus una
Către pasărea ai cărei ochi m-ardeau neîncetat;
Astfel stam în căutare, capul înclinind agale
Pe al pernei leagăn moale viu de raze mângâiat,
Dar pe-al cărei leagăn moale viu de raze mângâiat
Ea nu va mai sta vreodat’


Iar apoi umplú-ncăperea un parfum de nicăierea
În clinchet de pași serafici pe covorul greu purtat.
„Vai ”, mi-am spus, Domnul în lume, îngeri a trimis anume
Timp să-ți dea și-o poțiune, de Lenore să uiți odat’;
Bea, oh, bea din poțiune, de Lenore să uiți odat’!
Zise Corbul „ Niciodat’ ”.


„Tu, profetule! Ia seamă! - profet, pasăre, satană!-
Dacă Cel Viclean te-aduse, sau pe țărm ai eșuat
Disperat, dar fără frică, pe-astă-ntindere vrăjită –
'N astă casă bântuită – spune-mi de-i adevărat
E vreun balsam în Galaad? spune-mi de-i adevărat!”
Zise Corbul : „Niciodat’. ”


„Tu, profetule! Ia seamă!- profet, pasăre, satană!
Pe a Raiului splendoare și pe Domnul adorat-
Spune sufletului, spune, de-am s-o văd în altă lume
Pe a mea Lenore, cu nume de la îngeri căpătat –
Pe- acea fată cu un nume de la îngeri căpătat.”
Zise Corbul „ Niciodat’.”

Fie vorba-ți de plecare, corb sau diavol! -am spus tare –
Reîntoarce-te-n furtună sau pe-un țărm întunecat!
Nu lăsa o pană-n urmă ca dovadă de minciună!
Lasă-mi liniștea din urmă!- pleacă de pe bust îndat’!
Ciocu-nfipt în al meu suflet ia-l și pleacă deîndat’!”
Zise Corbul „ Niciodat”,


Încât Corbul nu-și ia zborul, tot acolo, tot acolo
Stă pe bustul albei Pallas, sus la ușă, nemișcat;
Iar cu ochii stă de strajă , ca un demon ce visează,
Iar lumina-i proiectează umbra pe covor, ciudat;
Iară sufletu-mi de umbra-i ce plutește-așa ciudat
N-o să scape– niciodat’!


Traducere : Adrian Vasiliu



vezi mai multe poezii de: Edgar Allan Poe




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cu deosebită nerăbdare și bucurie aștept și îmi doresc cartea dumneavoastră!
Vă las mailul meu pentru a putea comunica referitor la modalitatea de trimitere! Mulțumeesc din suflet și vă doresc mult succes! :)

adina6897@yahoo.com
Adina Speranta
miercuri, 18 mai 2022


Mii de mulțumiri, stimată doamnă ! Vreau să vă spun că ați fost o adevărată muză pentru mine . fiindcă m-ați încurajat atât de mult. Balade lui Villon vor fi publicate și , dacă sunteți de acord, am să vă cer adresa pentru a vă trimite un exemplar la timpul potrivit. Cu multă recunăștință, Adrian Vasiliu
advas
marţi, 03 mai 2022


Surpriză mare pentru mine! Și atât de frumoasă!
Ador acest poem, m-a fascinat Poe, am citit nenumărate traduceri ale Corbului și cea care îmi va fi mereu în suflet este traducerea lui Mihu Dragomir.
Am o cărticică, plachetă, cu peste zece traduceri ale Corbului. Și îndrăznesc să spun că traducerea dumneavoastră e mult mai reușită, păstrează aliterațiile, cum bine a remarcat domnul Dincă, și tonul care generează atmosfera mistică. Nu e deloc ușoară abordarea unui poem de o asemenea anvergură! V-a reușit de minune!! Sunt onorată și bucuroasă că am ocazia deosebitei bucurii de a vă citi!
Cu drag!
Adina Speranta
joi, 28 aprilie 2022


Cu plăcere, domnule Vasiliu.
Da, în acel caz, cred că merge și fără liniuță. Eu o pun, ca și alți poeți, pentru că obișnuiesc să dau cititorilor toate instrumentele, pentru o lectură corectă. Am observat că, în trecut, nu prea se puneau aceste liniuțe. Legăturile le făcea cititorul, în funcție de context. Liniuțe nici nu prea existau în scriere, după cum știți.
Cu acel accent, e cam aceeași situație. Eu l-aș pune. De, altfel, și dumneavoastră ați pus unul în poezie.
Petru Dincă
miercuri, 27 aprilie 2022


Stimate domnule Dincă

Mulțumesc pentru corecturi, le-am adoptat, cu două excepții. Nu cred că este nevoie de liniuță la ”privire-imperială”, și nici nu aș pune accentul la balsam. ÎN privința rimei de la ultima strofă este rimă asonantă și am preferat să exprim cât mai aproape de ceea ce spune Poe ( still is sitting, still is sitting = tot acolo, tot acolo, spre binele textului. Rima asonantă e de multe ori preferablă. Mulțtjmesc încă odată Cu stimă, Adrian Vasiliu
advas
marţi, 26 aprilie 2022


Mi-a plăcut traducerea dumneavoastră a acestei poezii, atât de dificil de transpus în română. Ați reușit să redați, în mare măsură, acele rime interioare, care dau muzicalitatea inconfundabilă a poeziilor lui Poe. În primul vers din ultima strofă, rima interioară nu e atât de bine redată.
Sunt și câteva mici retușuri de făcut:
- trebuie pusă o liniuță în construcțiile „asta-am spus”, „privire-imperială”, „pe-acel bust”, pentru ritm.
- cred că ar trebui un accent pe prima silabă a lui „balsam” (dinainte de „în Galaad”), tot pentru ritm, pentru că accentuarea corectă e pe ultima silabă.
- e corect „ghicind întruna”.
- acordul gramatical corect e „dar pe-al cărei leagăn moale” (al pernei), dar parcă sună mai bine „pe-al cărui”, cum ați scris. Ar fi o licență poetică, în favoarea muzicalității.
Multe felicitări!
Petru Dincă
marţi, 26 aprilie 2022