din volumul "Edith Södergran", colecţia"cele mai frumoase poezii",
traduceri de Veronica Porumbacu, editura Albatros
Pământul s-a prefăcut într-un morman de cenuşă.
În straie de penitent
m-aşez pentru o clipă şi visez.
O,ce fericite vise!
Sînt puternică,
m-am ridicat din culcuşul de marmoră-al morţii.
Moarte! - eu te-am văzut ochi în ochi, am ţinut
împotrivă-ţi cumpăna.
Moarte! - îmbrăţişarea ta nu e rece, eu însămi
sînt focul.
Cine e Zeul? Ce ne-a făcut?
Nici un blestem! E aici lîngă noi
................................................
Cu pocale de-argint inund tot pămîntul - bucurie
în faţa căreia pălesc şi visele Venerei.
vezi mai multe poezii de: Edith Sodergran
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.