Filozofie
Edna St. Vincent Millay (1892 –1950)
Şi cine eşti tu încât, dorindu-te,
Să stau de veghe trează nopţi la rând,
Rugându-mă să treacă vremea iute
Să te revăd în prag cât mai curând?
Şi cine eşti tu, c-atunci când îmi lipseşti
Locuiesc anotimpuri fără bucurii
Şi implor vântul să-mi bată în fereşti
Cu umbra ta – ascunsă luna-n nori deşi-i.
Ştiu un tip cu mult mai îndrăzneţ decât
Alţi mii de bravi – de pe uscat sau ape;
Şi cine eşti tu, rogu-te, într-atât
Că-n mintea mea alt om nu mai încape?
Dar aşa cum toţi savanţii mărturisesc
Căile femeilor ne sunt străine . . .
Dar cine sunt eu, dintre toate să iubesc
Cel mai înţelept şi cel mai bine?
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Edna St. Vincent Millay
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.