Cât am visat la brațele tale nesățioase,
secretul meu orfic, bântuitorul meu cânt primordial,
din locul meu aflat între forme fantomatice
și te-am așteptat să răscolești mormântul
cărarea spre infern – jilavă, tăcută –
unde tremuram în îmbrățișarea nopții
până ce-am auzit strigătul tău mortal, rău-
prevestitoru-ți glas urcând ca un vis uitat
sau ca un suflet rătăcitor strigând după lumină
în ceața densă a eternității, un cântec înflăcărat,
și l-am urmat spre cusătura pământului
sperând să respir iarăși, ascultând,
până ce te-ai învârtejit în jurul meu, flacăra mea întunecată,
iar apoi am murit pentru tine a doua oară.
Traducere Bogdan-Alexandru Stănescu
vezi mai multe poezii de: Edward Hirsch
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.