Vreau să trăiesc asemenea acelui mic smochin
ce-a-nmugurit pe plajă primăvara trecută
și și-a întins frunzarele deasupra pietrelor nisipoase.
Toată vara fructele sale verzi, încăpățânate
(unici flori învelite c-o pieliță moale)
s-au copt și-au crescut în bătaia brizei sărate, luminoase.
Copacul Cunoașterii Binelui
și-al Răului a fost un smochin, sau așa se zice,
dar tipul acesta sălbatic a fost un vagabond poznaș.
Simt nevoia să trăiesc precum acel pom cocârjat –
solitar, dulce-amărui și complet liber –
ce-a-ngenunchiat în vânturile aspre
dar n-a putut fi luat pe sus de ele.
Și-a ținut privirea asupra orizontului îndepărtat
și a tras miere din piatră.
Traducere Bogdan-Alexandru Stănescu
vezi mai multe poezii de: Edward Hirsch