O pisică
Edward Thomas, 1878-1917
Avea, printre copii, un nume; dar nu era iubită;
Aparţinea unor oameni binecrescuţi,
Care-o dădeau afară din casă noaptea
Şi care-i înecau întotdeauna pisoii abia născuţi.
Cu toate-acestea primăvara pisica
Mânca mierle, sturzi, privighetori,
Şi alte păsări cu tril fermecător şi zbor zglobiu,
Cum şi resturi din găleata vecinilor, uneori.
Am detestat-o, am urât-o pentru asta;
Un pistrui pe pieptul unui sturz, o dungă,
Valora de-un milion de ori mai mult; şi totuşi
Domnul Dumnezeu i-a îngăduit o viaţă lungă.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Edward Thomas
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.