Ploaie
Edward Thomas, 1878 –1917
Ploaie, ploaie la miezul nopţii, doar ploaia dezlănţuită
Căzând peste cabană sumbră – şi solitudinea, şi eu
Amintindu-mi iarăşi că o să mor
Şi că nu voi mai auzi ploaia, nici nu-i voi mulţumi
Pentru că mă spală şi-s mai curat decât am fost vreodată
Din clipa în care m-am născut în această singurătate.
Binecuvântaţi sunt cei morţi pentru că plouă peste ei;
Iar eu aici mă rog ca nimeni din cei pe care i-am iubit
Să nu moară-n noaptea asta sau să zacă, încă treaz,
Singur, ascultând ropotul ploii,
Fie-n durere, fie împăcat,
Neputincios printre cei vii şi cei care s-au dus,
Ca o apă rece printre trestii rupte,
Miriade de trestii rupte, liniştite şi încremenite,
Sau ca mine care n-a avut nicio iubire pe care-această ploaie
Dezlănţuită să n-o dizolve, mai puţin iubirea pentru moarte,
Dacă-aceasta se-îndreptă spre tot ce-i perfect şi
Nu poate, furtunile-mi spun, să dezamăgească.
* Edward Thomas a murit în Franţa ucis de un obuz, pe 9 aprilie 1917, a doua zi de Paşti, în timp ce-şi aprindea pipa.Era convins că bombardamentul artileriei germane luase sfârşit. Este autorul celebrei poezii ADLESTROP.
https://www.youtube.com/watch?v=jeCsclPOtsQ&t=8s
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Edward Thomas
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.