Busuioc, floare cu dar,
Floare de descântec
Orice viață-i în zadar
Și mă cheamă-n noapte iar
Mult temutul cântec…
Busuioc, floare de leac,
Vraja ți se pierde, —
Ce-i făcut nu mai desfac,
Dorul meu nu are leac,
Floricică verde!…
Dorul meu se stinge mut,
Nu-i cuvânt să-l spună, —
Numai cântu cel temut
Știe leacul ne-ntrecut,
Floricică bună!…
Și cu cât mă tem, el tot
Mai cu sete-mi cântă,
Și mă lupt să nu-l socot,
Și mă tem că n-am să pot,
Floricică sfântă.
———————————————————————————————
*din volumul „Șoapte din umbră”, editura Sache Pavlovici, Craiova, 1908; (Premiul Adamachi din partea Academiei Române)
vezi mai multe poezii de: Elena Farago
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.