Iubiri din alte vremi, năluce,
Și doruri ce m-ați amăgit,
Cu-ntreg amarul fericirii, —
Plecați din sufletu-mi trudit!
Din cuibul înghețat de-acuma,
Sărmane rândunici, în zbor,
Fugiți, mânate de nădejdea
Unui sălaș mai priitor…
În ceața zilelor mocnite
Se sting trecutele simțiri; —
Și trandafirii din tufișuri,
Și spinii de pe trandafiri,
S-au dus, — și, precum vine noaptea
Pe urma orișicărei veri,
Pe urmă-le’mi veni uitarea
Ea, cea din urmă din dureri…
Și cade-atât de greu pe toate, —
Ca-n tihna vagilor gândiri,
Nu voi mai ști măcar ce-nseamnă
Suspinul unei amintiri!…
———————————————————-
sursa: @versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Elena Farago
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.