Stați liniștiți și-n tihnă sorbiți-vă paharul,
Nu vă sfiiți de mine că nu vă cer nimic, —
Am douăzeci de veacuri ce stau să-mi dea dinarul
Și v-am intrat în casă doar să vă cânt un pic…
Sunt cocoșat și firav că prea mi-i plin samarul
Și-s douăzeci de veacuri de când îl tot ridic, —
Și mâinile mi-s arse că eu adun tot jarul
Ce arde-n ochii celor ce-n vatră n-au un pic…
Și mi-s răniți grumazii că-i tot mai greu samarul
De câte pâini sunt lipsă în foamea ce-o ridic
Din ochii celor care li-i veșnic gol paharul,
Din ochii celor care pe masă n-au nimic,
Din ochii celor care zadarnic suflă jarul
Altarului ce arde pe vanul mucenic…
Stați liniștiți și-n tihnă sorbiți-vă paharul,
Nu vă sfiiți de mine că nu vă cer nimic, —
Sunt douăzeci de veacuri ce stau să-mi dea dinarul,
Când voi turna din ceruri tot focul ce-l ridic
Din ochii celor care nu-și au pe vatră jarul…
… Nu vă speriați de mine că nu vă fac nimic!…
Sunt cel chemat să fie jertfelnicul, sunt harul
Ce o naște-un zeu din jarul ce a ars un mucenic
Când toți și-or coace pâinea și și-or umplea paharul…
… Stați liniștiți la masă că nu vă cer nimic, —
Sunt douăzeci de veacuri ce stau să-mi dea dinarul
Și v-am intrat în casă doar să vă cânt un pic…
———————————————————————————————
sursa: @versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Elena Farago
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.