Un bun rămas -
Și vei pleca,
Tu, ce-ai bătut la ușa mea
Cerând un zâmbet cald, așa
Cum alții cer un drob de pâine.
Și vei pleca
Tu, ce n-ai luat din viața mea
Decât un azi
Fără de ieri
Și făr' de mâine...
Și vei pleca
Neplâns și nedorit, așa
Cum nechemat veniși,
Străine,
Străin de tot ce viața mea
Știu să ceară sau să dea
Până la tine...
Și vei pleca
Și te-oi uita
Așa cum uiți, făr' să te doară,
Un cântec nou, o floare rară,
Ce te-au oprit o clipă-n loc
Dar n-au schimbat-o-n nenoroc
Și nici în norocire, clipa
Ci doar i-au poleit aripa
C-un pic de aur,
Pieritor...
...Și vei pleca, biet călător.
Din vol. "Nu mi-am plecat genunchii", Editura Tiparul Prietenii Științei, 1926
vezi mai multe poezii de: Elena Farago
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.