Ăst cerb din vremea lui Gelu
rămurosul cap îl întinde,
urieșescul cap luceferii prinde
și umedul bot însetat de izvoară.
Visare nebună, a cîta oară
îmi trimiți în somn
ăst cerb din vremea lui Gelu,
ăst domn?
Dincolo de morți, dincolo de vii,
prin cîte veacuri, hai?,
arătare noptoasă, ruptă din rai,
ai trecut pîn' să vii?
Știi tu, cerb, sau nu știi?
Departe-i, departe-i, hăt,
și nu se mai uită-ndărăt
ăst cerb din vremea lui Gelu.
vezi mai multe poezii de: Emil Botta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.