Dulciule, ascunsule! - Emil Botta
Adăugat de: Adina Speranta

Dulciule, ascunsule-n tăcere, pământe, pământe, vere, fă-te cristalin, și morții tăi vedea-i-aș ca florile-n văi.

Geme frunză!
Vai, geme ea.
Și cade veștedă, cade frunza.
Ah,
Orfeu al codrului verde,
spune-mi cântecul.
Mi-e dor a mă pierde.

Ah, se scutur tineri anii mei, în băltoaca lunei, palidei.
Mistuindu-mă cu sărut sălciu, altissima lună!
Fă să nu mai fiu!

Sfâșiați-mă odată, dulci vedenii ; iată corbii, furii mei, muntenii !
Toamnă e !
Asupra-mi se abate, bruma ei mă bate greu, mă bate.



vezi mai multe poezii de: Emil Botta




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.