Aștept mereu și nu știu ce aștept.
Aștept o fată să-mi vie la piept.
Aștept un blestem, ori un cântec aștept,
Și nu știu ce aștept.
Cu ochi aprinși aștept. Și tot nu vine.
Nu vine nici rău, nu vine nici bine.
Mor toate morțile în mine.
Și renasc toate viețile.
Și tot nu vine.
Aștept, aștept. Și nu știu ce aștept.
Aștept, lumină ori noapte?
Aștept, viață ori moarte?
Aștept, aștept. Și de departe
Mă cheamă ale beznei șoapte...
vezi mai multe poezii de: Emil Isac
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.