Copilul meu încearcă să prindă o rază de soare
Și plânge că n-a putut să o prindă...
Și mă întreabă: cine-a aprins soarele,
Cine a aprins soarele ca raza lui să aprindă?...
Copilul prinde o floare, gingașă și albă floare...
Și înțelege glasul neprihănitei comori.
Sărută floarea și râde cu lacrămi. O, de-atâtea ori
În viață, vei săruta, răzând și plângând, flori!
vezi mai multe poezii de: Emil Isac
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.