Iubesc tot ce este frumos,
Iubesc suferința, căci este frumoasă.
Și ea mă iubește, căci îi sunt credincios
Și ea-mi este mie credincioasă.
Dacă n-aș pătimi, poate n-aș înțelege
Graiul florilor, strălucirea stelelor și șoaptele iubiților morți
Și nu ți-aș aduna în buchet al suferinței roșii trandafiri
Pe care tu niciodată la sân n-o să-i porți.
vezi mai multe poezii de: Emil Isac