"Viața este un banchet. Dacă o tavă de mâncare care face ocolul mesei este adusă până la tine, întinde mâna și servește-te moderat, cumpătat. Dacă se îndepărtează de tine nu o reține. Nu apare încă? Nu-ți trâmbița dinainte pofta, ci rabdă până ajunge la tine.”
Epictet
Din negura tristeții azi vă-mpletesc altare
Scăldate-n lacrimi grele și doruri arzătoare,
Greoi îmi târâi pașii prin tristul cimitir
Pe alee toporașii îmi plâng al meu delir.
Jumătate de liliac, jumătate de gând, jumătate de zbor, jumătate de vis.
Jumătăți de orice.
Clipe uitate pe un gard al nepăsării, arse de soare și îmbâcsite de praf.
Durere agonizând după o carafă de nectar,
Dor
de Emilia-Paula Zagavei
Îmi scriu poemul pe un fir de iarbă
Și îl botez cu lacrimi mari de ploaie,