Toate-s acoperite de iarnă-n al ninsorilor val,
Iar ploile primăverii spală iarba zi şi noapte;
Şi, totuşi, dedesubt, acel inel spectral,
Nemişcat şi neştiut, rămâne-o autoritate,
Un cronicar al crimei pe care rugina
Uitării a tăinuit-o ani şi ani de zile;
Şi care-acum revine şi-i ridică timpului cortina,
Şi trezeşte atâtea lacrimi inutile.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Emily Brontë
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.