Toate-s tăcute şi liniştite-n casă;
Fără – torentele ploii şi zgomotele pământului;
Dar ceva şopteşte-n mintea mea
Prin ploaie, prin gemetele vântului:
Niciodată din nou, niciodată.
Niciodată din nou? De ce niciodată?
Asemeni muşchilor tăi, memoria are forţă adevărată.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Emily Brontë
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.