Erezia de-a te naște român - Costel Zăgan
Poezie adăugată de: Costel Zgan

    luni, 15 ianuarie 2018

Ca pe cea mai curată lacrimă
din Ochiul Universului
Dumnezeul geniului
m-a sorbit din popor
Şi nu credeam

voi ajunge vreodată
să-i fiu
poetul deplin
Pururi tânăr
înfăşurat în versuri
cobor
de pe
baricadele tăcerii
Iar unde-am ajuns
De la Dunăre la Tisa
România plâsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De ciocoi şi strâmbătate
Vai de biet Român săracul
De ce Doamne nu-l ia dracul
Trage-n brazdă ca un bou
Schimbă-l Doamne şi-l fă nou

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (14 ianuarie 2018)



vezi mai multe poezii de: Costel Zgan




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.