Vezi varianta desktop a site-ului
Bun venit pe lume, soare, Din al tău păcat de dor Se revarsă peste zare, Fulgii primului fior,
Un fulg de gând se naște-n al meu creier... Arcuș trecut pe coarde de un greier În sunet proaspăt scaldă amintirea Zăpezilor ce-și caută menirea!
Te-ntoarnă măicuţă din stâncă Corăbii în gânduri se-adâncă, Priveşte-mă, singur mă sting În timpul ce nu-l mai disting.
Azi dimineaţă m-am trezit vorbind despre sufletul meu de sticlă prin care dacă vrei poţi vedea porţile deschise spre cer
Îți pășteai, ciobane, oile pe Lună Și nimic din noaptea albă ce-mi era Nu băgai în seamă, nu puteai vedea, Nu simțeai cum lupii-n ochi mi se adună.
noapte de noapte prin hornurile caselor răsuflă zumzetul vieţii cu ochii închişi
În cartierul meu ies la promenadă oameni bătrâni cu animale bătrâne fiecare are povestea-de teatru uitat în locuri din care copii au plecat
Ca pe cea mai curată lacrimă din Ochiul Universului Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor
Azi, se deschide cerul, e mare sărbătoare, Se reîntoarce acasă poetul nostru sfânt, Pe aripi de zăpadă și-n străluciri de soare, Coboară dintre sfere un înger pe pământ.
Să ne jucăm cât joaca Nu se duce! Să ne jucăm cât viața Ne permite!
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2024 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.