Se hlizeau pereții în camera goală
Pe lună apăreau pete de pojar
Parcă și aerul avea gustul amar
Când nu erai
Am să-ți fur din timp, un răgaz
Să mai stai
Să-mi mai spui ”noapte bună”
Să mă săruți pe obraz
Ploua albastru pe turla bisericii
Aerul sfânt se rotea printre crengi
Pe vitralii picurau îngeri cuminți
Icoane și sfinți
Luna e un biscuit cu scorţişoară
Din care muşti cu plăcere
În fiece seară
Neagră, amară cafea
Mi-am aruncat hainele ca să-ți îmbrac poezia
De la capătul gândului
Cojoace de versuri uimite
Tăceri, pe piele-mi răstignite