Eu, fluture, ce caut printre stele?
De ce m-ai înălţat Preabunule aici?
Mi-ai dăruit aripile eterne
aşa devreme.
Nouă, la mămici,
s-ar cuveni să ne zideşti din piatră
corole trainice.
În noi sălăşluieşte-adânc fior.
Vezi?
Zborul sufletului meu spre îngeri
a presărat în urma-i munţi de dor
pe care curg izvoare reci de lacrimi.
Acum, că m-ai adus aşa curând
de-a drepta Ta,
te rog, pios,
îmi lasă urma
să dăinuiescă-n lume prin cuvânt.
Pios omagiu celei care a fost femeie, mamă, scriitoare, poetă…om iubitor de frumos, Mihaela Raşcu.
vezi mai multe poezii de: Dan Lazarescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.