Eu nu mai am nimic să vă mai spun,
Păcatele‑s închise într‑o cazarmă,
Iar îngerii, ucisi, de ingeri, cad
Cu aripile întinse ca o armă.
Eu nu mai am nimic, e totul gol,
Noroiul a urcat în emisfere,
Și fiecare glonț e voiajor
Prin carnea ce‑a visat la înviere.
Eu nu mai am nimic, niciun regret,
Sunt exilat pe‑o plajă selenară,
Voi înflori pe propriul continent
Și‑am să te‑aștept în propria mea gară.
vezi mai multe poezii de: dan_gudila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.