Eu nu-ți cunosc țărâna ce-ți plânge pe mormânt - Manuela Munteanu
Poezie adăugată de: Manuela Munteanu

    joi, 09 mai 2024

Spre aducere aminte, Lucian Blaga, născut la 9 mai 1895

Eu nu-ți cunosc țărâna ce-ți plânge pe mormânt
Cu cioburi înstelate, când cerul a trăsnit
Și ți-a deschis o vamă-n hotar de infinit.
Îți știu doar veșnicia puterii din cuvânt.

Ea a rodit din pieptul ilustrului condei,
Ca un havuz de taine, din alte lumi pătruns,
Ca-împotrivire nopții cu-al zilei alb răspuns
Și-abandonat mirării, crescute-n ochii mei.

Stăpân pe-al vieții astru, străin de-al morții sens,
Ți-ai strecurat lumina pe-un geam întunecat.
Atunci, săgeți de fulger în mine-au lunecat
Și "mi-a căzut în suflet" seninul tău imens.

De-ai ști cu cât nesațiu tot cântul ți-am cules!
La fel cum ia din floare parfumu-i braț de vânt.
Eu nu-ți cunosc țărâna ce-ți plânge pe mormânt,
Dar pe-ale mele buze îți râde orice vers,

Așa cum râde-n apă profundul adâncimii
Și în sclipiri de soare mărețul din înalt.
L-am răscolit de-a lungul și-n latul celălalt
Să-i pot purta în palme amprentele minunii,
Când "largi fiori" vor trece, îndată să tresalt.
"EU NU STRIVESC COROLA cea DE MINUNI A LUMII",
Doar o pătrund cu truda statuii în bazalt.



vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.