Eu sunt ispitirea mortală,
Cea care alungă și-atrage
Cu părul - cascadă de alge -
Prezentă în vis, ireală.
Când luna își scurge argintul
De-a lungul spinărilor mării,
Deșir vălurirea chemării
Și-nalț, din corali, labirintul
În care își strică busola
Corăbii uitate de maluri,
Pierdute în spume și voaluri
Când ceața-și deschide corola.
Un fir invizibil mi-e glasul,
Hipnotic pătrunde în minte -
Capcană ce știe s-alinte,
Să sune-a pierzanie ceasul.
În ochi mă privesc mateloții,
Se-aruncă în visul meandru,
Cu gândul albastru și tandru
Înoată în brațele morții.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.