Atu - Eugen Cioclea
Adăugat de: Adina Speranta

Supraomul (Nietzsche)
s-a dus demult acuma
rămân nişte fiinţe cam leftere. Atât.
Cu tipii ăştia timpul s-a luminat aproape
sărind peste dilema
de-a fi
numaidecât.
Academia Shakespeare
şi-a pus frumos lăcata,
pe dânsa o tâmpea to be or not to be,
iar noi din urma ei am răguşit anemic
cu-accentul englezesc
nemaiputând
zâmbi.
Codaţi fundamental, cu ţestele-n plăsele,
antropolog de vise eterice-n sfârşit.
Unde-i Jung să-mi spună
ce să fac cu karma
dobândită de la
răsărit.
Lasă, bre, muştarul! Japonezul vinde
maşina de furaje clandestine.
Cred de-aceea poate Papa de la Roma,
săracul, se gândeşte
doar la mine.
Uşier la ADN-ul clipei
trage-ţi pe privire fesul orişicui,
dar leapădă-n cuvintele din tine altă pată,
holbându-te la ora
ce pe tipsie
nu-i.



vezi mai multe poezii de: Eugen Cioclea




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Servus!
-Oi rămâne cu beutul, biet să rămână insularul.
Hâc, comun,
Purice Narcis-Teofil

18/05/2021 și bate vânt dinspre Sud
narcispurice
marţi, 18 mai 2021