Căderea liberă - Eugen Cioclea
Adăugat de: Adina Speranta

Imaginează-ți că nu s-a deschis parașuta.
Se mai întîmplă! Astfel și eu,
iată-mă, cad.
Dar încă e mult până jos,
am timp berechet,
cât să mai spun o seamă de vorbe
și chiar să mă rad.

E nemaipomenit ce se vede de sus!
(Nu știu cum o să fie de-aproape.)
Toate literele alfabetului s-au înghesuit
ca iepurii lui nenea Mazai într-un A,
scris de mână - autograf
pe o carte,
sub care cu brațele și picioarele rășchirate,
repetând un studiu de Leonardo da Vinci,
mă voi înșira.

Cad. Intransigent.
Peste orizonturi pe verticală.
Legea căderii se cere o dată în plus
verificată.
Mulțimea mă așteaptă în vale
veselă și entuziasmată.

Așterne-mi , iubito, ceva!
Tunde-ți părul și fă-l grămăjoară!
Nebunii încearcă să vâre cu furcile
paiele într-o petală,
improvizind un fel de saltea,
bucuroși din cale-afară.

Vin. Vijiind.
Dar pân-o să intru în sfera de influiență
a dumneavoastră,
mai am încă timp să fiu cine sunt,
tânăr, cu cerul în spate și-n oase,
cu Calea Lactee ca un colind,
savurând o stare de grație,
sau de ce nu ar fi să dezmint
cum că-n vid
toate corpurile ar cădea cu aceeași
accelerație.



vezi mai multe poezii de: Eugen Cioclea




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.