Mi se spune că m-am născut în cămășă.
Maică-mea, chiar mă convinge!
Simt, le răspund,
dar ce vreți de la mine,
nu vi-i de-ajuns
că mă strînge?
Nu vi-i de-ajuns că din fașă o port, -
fiu-meu s-o moștenească!
Nici să mi-o spăl nu am voie s-o scot.
Acele n-au s-o cârpească.
Ruptă-i în umere. Ruptă-i pe piept.
Ca libertatea în sine.
Tac. Sunt cuminte. Sunt înțelept.
Forța decide.
vezi mai multe poezii de: Eugen Cioclea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.