Declarație - Eugen Cioclea
Adăugat de: Adina Speranta

După atâtea declarații de dragoste
a mea vine oarecum timid.
Nici măcar nu mă bazez pe vorbe, -
sunt o sursă neexploatată
de fluid.

Voi magnetiza aceste frunze,
să le prind de simțuri ca de ramuri.
Între țeasta mea și steaua de pe plaur
arc voltaic lumina-va geamuri.

Veți gândi că ninge-n luna mai
mai înregistrând și-un mic cutremur.
(Ăsta-s eu,
trecând pe lângă voi
am intrat în rezonanță cu un greier.)

Trebuiau să treacă patruzeci de ani
ca să-mi vină sufletul la gură
cum argintul viu în termometru.
nu-s bolnav, dar am temperatură.

Poți să-ți fierbi pe tîmpla mea cafeaua,
poți să coci pe limba mea cartofi...
De te plimbi pe geana-mi ca pe-o plajă
o să-ți strice sarea lacul din pantofi.

Fii atent.
În stânga car o pompă,
e dotată și cu injector.
Poate fi prea bine folosită
la vopsit sau ca
aspirator.

Dar de fapt fusese concepută,
în faze de mit,
originală
ca o țintă-n care bate arma
ca recul și cea sentimentală.

Va iubesc mai mult decât se crede.
N-am nimic să-mi zic că aparține,
de aceea parcă umblu pe buze
printre voi ca fiarele
feline.



vezi mai multe poezii de: Eugen Cioclea




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.