Gândirea se teme al naibii de altă gândire
şi-ar vrea s-o arunce (mai plastic!) peste pervaz.
Îi cam încurcă independenţa,
proţăpită cumva în peisaju-i
ca un macaz.
Stau pe rărunchi. Meditez inocent.
Mă doare în cot, vasăzică.
Lumea din mine n-are soroc –
prefixul,
adică.
vezi mai multe poezii de: Eugen Cioclea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.