Mai cred - Eugen Cioclea
Adăugat de: Adina Speranta

Viața nu o momești cu un pumn de alune
și, totuși,
ca pe o veveriță presimt c-am s-o pierd
de îndată ce nu-i voi mai sparge cuvinte
și spune:
— Mai cred!

Cred în iarba gătită cu rouă frumos,
chiar și înainte de coasă,
că va mai ști să răsară galantă
pentru nenumăratele generații de miei și copii
și c-o să-și mențină promisiunea
făcută poetului Arcadie Suceveanu,
adică
tot verde țâșni-va și în 2000.

Cred în valoarea neconvertibilă a frunzei,
cum nu cred în ruble și nici în dolari,
cred în zvâcnetul de durere al femeii lehuze
când trece trenul cu militari.

Cred în lumina
decât lumina mai clară
a ochilor mamei și-n lacrima lor,
în care, copil, am privit fascinat,
seară de seară,
ceea ce nu voi vedea niciodată
la televizor.

Cred în puterea de radiație a iubirii,
în constanta lui Planck și-n fotoni.
Ca de după gratii, din spatele lirei,
cred în bulevardul cu pietoni.

Cred în frăția dintre popoare,
dar parcă-i mai cald printre-ai mei și strămoși.
În uși fără lacăte și în buzunare
fără cuțite cred.
Norocoși
fi-vor băieții nu azi doar –
și mâine!
Viața-i așa cum o crezi și o vreai.
Mult mestecând un cuvânt ca pe o fărâmă de pâine,
gura o să-ți miroase a rai.



vezi mai multe poezii de: Eugen Cioclea




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.