O, când le sunt frate, clipele
cu lucrurile!
Covorul cu schimonoseli zâmbeşte:
dacă-l calci, te dojeneşte.
Jos, prin crăpături
se arată nişte guri.
O! senin o minge
doarme – n-o atinge!
Să fii cuminte şi s-asculţi
ce povestesc păreţii muţi.
Să nu vorbeşti, să le iubeşti,
de ele să nu te deosebeşti.
vezi mai multe poezii de: Eugen Ionescu