Copacii, toamna, de durere urlă!
Înfiorător de mari, de goi, de negri,
Par îngeri răzvrătiţi blestemând cerul.
Ai auzit cum urlă, toamna, toţi copacii?
Care bun arhanghel,
asurzitor şi invizibil,
de Dumnezeu trimis,
le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?
Copacii urlă, cu braţele-ntinse, vânjoase,
spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,
să-l sfarme, să-l darme...
Copacii, toamna, sunt îngeri revoltaţi...
vezi mai multe poezii de: Eugen Ionescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.