O hârtie roz stă pe un colț de masă
lungă, albastră și pătată.
Sărmană hârtie roz, pătrată,
singur înțeleg durerea ce te-apasă
(când ești întotdeauna doare,
om între oameni sau tu ,între hârtii):
colț rupt te-mpiedică pătrat perfect să fii,
iar suferința o vădește lânceda-ți decolorare.
Dar, vai, nu am cuvinte
și nu pot spune tuturor durerea ta,
căci oamenii sunt prea cu minte
și prea serioși, și savanți prea,
și ei râd de căutarea vorbei care plânge
toată jalea hârtiuței roz, se blegi, și stinge.
vezi mai multe poezii de: Eugen Ionescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.