Lumea este o mansardă,
urâtă, goală.
Florile sunt butuci,
stelele greu le urci.
Rătăcesc prin mărăcini,
fără aripi, fără lumini.
Îngerii dorm în şanţ,
beţi ca nişte dorobanţi.
Semenii mei
nu sunt zmei.
O, sunt blegi,
să-i legi.
vezi mai multe poezii de: Eugen Ionescu