Aici a fost odată patul
unui copil care-a fost dus,
într-o cutie de păpuşe
în parcul cu pământ şi piatră.
De-atunci, în colţul lor obscur
soldaţii stau tăcuţi, de plumb,
încremeniţi lângă trompetă
cu gândul dus la bătălii
şi biruinţi imaginare.
Un tren expres de tinichea
în gara mică de carton
a ruginit de nostalgie
şi-un călător liliputan
în vagonaş a adormit.
Şi calul blând, de lemn vopsit,
încet, în gândul lui nechează
şi plânge-amar bufonul mut,
decoloratul arlechin.
vezi mai multe poezii de: Eugen Ionescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.