Fata, când era încă la noi, vedea îngeri.
Dar nu sunt îngeri!
Cine vede îngerii!
O, păpuşa de ceară!
Popa dădea din cap,
câinele negru şi mic lătra, lătra,
femeia în doliu ţipa
şi un domn serios plângea în palme
când privea păpuşa de ceară.
Alb, alb, apoi.
Nu cred în îngeri.
Nici tu? Nici tu?
Fata când era încă la noi vorbea cu îngerii.
vezi mai multe poezii de: Eugen Ionescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.