De privighetori e orchestra:
„Preludii sonore-ncepură”...
Conduce-un sticlete cu brio
O fină, uşoară-uvertură.
Şi bruna zeiţă a nopţii
Ridică încet o cortină
De nouri – de lână, greoi...
Decorul arată-o grădină.
Pe scenă, zefirii şagalnici
(Isteţii şi veseli actori)
Declamă un act de iubire...
(Actriţe-s gingaşele flori).
În fundul decorului, luna
Apare-ntr-un rol de regină,
Iar stele de-argint sunt curtenii;
Măreţi, strălucind se-nchină. ...
Un ultim acord mai răsună,
Se las-o cortină de nori
Şi-aplaudă-n freamăt toţi plopii
(Tăcuţii şi gravi spectatori).
vezi mai multe poezii de: Eugen Ionescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.