Aburit
şi aburit,
cum eram
tot mă iubeam.
În strachină, nătâng,
împlântam piciorul stâng
şi nu călcam deştept
nici cu piciorul drept.
Dar printre nori
alergam uşor,
iar dacă mă-ncurcam de stele
le culegeam, ca nişte mere.
Cum eram,
tot mă iubeam.
vezi mai multe poezii de: Eugen Ionescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.