Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă …
Nu mai cunoaştem drumul către casă.
Sîntem uşori, şi ceaţa e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?
Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare!
Unde-i cărarea, doamnă-nvăţătoare ?
Sub talpă n-avem nici un drum ... plutim ...
Vai ! Unde-i casa ? cum să nimerim ?
Şi sîntem goi, şi ne cuprinde teama.
Unde e tata? Unde este mama?
Nu ne vedem nici între noi deloc
Şi jocul nu ne place, nu e joc.
Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare,
Oh, azvîrliţi-ne, voi, o cărare!
Nu mai cunoaştem drumul către casă,
Şi ceaţa este deasă ... deasă ... deasă ...
vezi mai multe poezii de: Eugen Jebeleanu