Lumina – ce buna…
Într-o odaie neagra,
obrazul transparent al unui copil
adormit pe o mâna de luna.
Steaua ce zboara
din nicovala serii
lovita de un ciocan,
usoara.
Torpila unei ciocanitori
scaparând argint
dintr-un mesteacan
În zori.
Ata cu care
masina de cusut a lunii
însaileaza
sfâsiatele valuri amare.
S-a facut întuneric,
dar ti-am sarutat lobul urechii,
si ti s-a aprins trupul de aur
feeric.
vezi mai multe poezii de: Eugen Jebeleanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.