Sunt cel ce nu ascult deși aud — că întorcându-mi ochii spre iubire voi câștiga doar umbră.
Sacru, sacru fie cuvântul repetat mereu legat de ceea ce e jertfă.
Sânul tău zeiță mea, deși pierdut, e luna.
Poteci de raze arată și acelor ce-ntunecă pământul și încearcă să ne prefacă-n capete de lup, neputincioase să-și rotească ochii.
Eu trec prin bezna ce pe veci îmi fură veștmântul meu de naiuri străvezii și tai nelegiuitul întuneric cu sânul astrului meu : sacru, sacru.
vezi mai multe poezii de: Eugen Jebeleanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.