Pierduto, nu mă mai iubeşti,
tu nu te mai arăţi nicicând,
Pierduto, nu vrei să-mi găseşti
un timp ce nu bate sunând.
Pierduto, ai putea orice
dacă ai vrea, dar nu mai vrei
şi totul stă închis cum e,
cu toate că ai mii de chei,
cu care ai putea deschide
pustiile-mi ore livide
şi ai putea să pui zăvor
la orele care mă dor.
Pierduto, ai albastre cleşti
făcute să deschidă stele,
Pierduto, nu mă mai iubeşti,
măcar striveşte-mă-ntre ele.
vezi mai multe poezii de: Eugen Jebeleanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.