Armonia e un lucru rar,
Adelheit
nu e obiect nici fluid nici substanță
și nu-ntotdeauna are sclipirea nestematei.
Armonia aparține aceluia care-a intrat în
formula exacta –
a cristalului și nu știe nici vrea de-acolo să iasă.
Armonia-i aceea care n-a mers până la capăt,
nu e dorită de cel ce n-o cunoaște
nu e crezută de cel ce se-ndoiește.
Uneori castanul sălbatic
lasă să cadă vreunul din fructele sale
pe chelbea acelui ce nicicând n-o să știe
de-a fost ales sau alungat ca fiind netrebnic.
Armonia e a celor însemnați, dar înțelegerea
e ca ei să nu știe. Și tu
Adelheit o știi de atâta vreme.
Ai cunoscut secretul tău fără
ca zeul care dăruiește să-și dea seama
și mereu vei fi salvată. Căci și zeii
pot să doarmă (dar numai cu un ochi).
Traducere Florin Chirițescu
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale