Aș fi vrut să mă simt aspru - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Aș fi vrut să mă simt aspru și esențial
ca pietrele ce le rostogolești
mâncate de sărătură;
așchie afară din timp, martor
unei voințe reci ce nu-ncetează.
Altfel am fost: om concentrate ce privește
în sine, în ceilalți clocotul
vieții ce fuge – om ce-ncetinește
în fața faptei, pe care nimeni, apoi,
n-o distruge.
Am vrut să cunosc răul
ce roade lumea, mica strâmbătură
a unei pârghii ce oprește
mașinăria universală; toate
întâmplările clipei le-am văzut
gata să se desfacă-n prăbușire.
Urmând brazda unei poteci găsii
calea opusă-n inimi, chemarea ei; și poate
îmi trebuia cuțitul ce retează,
mintea care cutează, hotărăște.
Alte cărți mi-erau lipsă
și nu pagina ta, bubuitoare.
Dar nu îmi pare rău: tu tot desfaci
vârtejurile-ascunse cu-al tău cânt.
Delirul tău urcă de-acum la astre.



Traducere Marian Papahagi



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.