„Arsenio” (îmi scrie ea) „eu aici stand la aer
mohorâți-mi chiparoși cred că
e vremea să suspenzi atât de mult
de tine pentru mine vruta suspendare
de înșelări mondene; că e vremea
să întinzi pânzele și să suspenzi chiar „epoche”.
Nu spun că anotimpul e negru și că turturelele
cu-aripi tremurătoare zburat-au către sud.
Nu pot să mai trăiesc din amintiri.
Mai bine mușcătura gheții decât torpoarea ta
de somnambule sau de trezit târziu”.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale